Izvorul Tamaduirii, sarbatoare inchinata Maicii Domnului

Izvorul TamaduiriiÎn prima zi de vineri de după Sfintele Sărbători Pascale creştinii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, un praznic închinat Maicii Domnului, “izvor al bucuriei celei negrăite şi izgonitoare de boli”. 

Numele sărbătorii este legat de împăratul Leon cel Mare al Bizanţului (401-474 d.H., împărat între 457 şi 474). Se zice că în tinereţea sa, înainte de a fi împărat, în timpul unei plimbări printr-o pădure din apropierea oraşului Constantinopol (pe atunci capitala imperiului bizantin, astăzi Istanbul, în Turcia), un orb i-a cerut apă să bea şi să-l ajute să ajungă în oraş.

Cum Leon dorea să-şi ajute semenul dar nu ştia de nici un izvor cu apă, i-a venit în ajutor Maica Domnului, care i s-a arătat şi i-a indicat şi locul din pădure unde se afla un izvor. Ba mai mult, urmând indicaţiile primite, viitorul împărat a spălat ochii orbului cu apă de la izvor care s-a dovedit a fi tămăduitoare şi orbul a început să vadă. Continue reading “Izvorul Tamaduirii, sarbatoare inchinata Maicii Domnului”

Advertisements

11 sfaturi pentru educatia copiilor

educatieDin ce în ce mai multe studii demonstrează faptul că societăţile occidentale recunosc eşecul politicilor lor educaţionale în domeniul pregătirii tinerilor pentru viaţă. Vechile concepţii de a oferi totul „pe tavă” propriilor copii se pare că au condus la creşterea unei generaţii care crede că totul i se cuvine.

Copiii obişnuiţi să „bată din picior” şi să primească de-a gata absolut totul se confruntă cu mari probleme de adaptare odată ce au ajuns la maturitate. Nu numai în ţările bogate se întâlnesc astfel de probleme. Auzim aproape zilnic şi la noi de cazuri în care odraslele unor îmbogăţiţi peste noapte fac accidente cu maşinile lor scumpe, iau parte la scandaluri, consumă droguri şi în general se comportă total iresponsabil. Iar părinţii parveniţi în loc să se preocupe de educaţia copiilor, fac tot posibilul să-i scape de răspundere. Continue reading “11 sfaturi pentru educatia copiilor”

Cat de usor e sa inveti matematica

123eduDacă s-ar face un sondaj printre elevii de toate vârstele, dar şi printre adulţii activi până la pensionari, cu siguranţă că disciplina matematică ar ieşi pe primul loc în ceea ce priveşte dificultatea. Şi nu este vorba de dificultatea reală, pentru că matematica nu e grea, ci de cea subiectivă, adică despre modul în care este percepută matematica.

Marele matematician Grigore Moisil povestea că mama lui, care era învăţătoare, l-a educat de mic copil să nu considere că matematica ar fi grea. Deprinzând dragostea de această ştiinţă, i-a fost apoi mai uşor să-i urce treptele până să ajungă un savant de renume mondial. Studenţii mergeau cu mare plăcere la cursurile lui şi le considerau o încântare. Se ştie că ceea ce facem cu drag şi pasiune ni se pare frumos şi ne relaxează… Continue reading “Cat de usor e sa inveti matematica”

Fractalii – fascinantele obiecte geometrice

fractaliSe discută în ultimul timp din ce în ce mai mult despre fractali. Par a fi nişte desene fascinante, făcute de cineva cu infinită răbdare. Par a fi creaţi de pictori sau specialişti în decoraţiuni interioare. Toată lumea se interesează de fractali. Până şi matematicienii.

„Ce treabă are matematica cu fractalii?” auzeam mai zilele trecute într-o discuţie. Mi-am amintit de o glumiţă adevărată de prin 1920, vremea când teoria relativităţii era pe buzele tuturor. O discutau şi filosofii, şi preoţii, şi literaţii. Cică într-un cerc select, o doamnă îl întrebase pe un interlocutor care participa la discuţii, cu ce se ocupă. Acesta a răspuns că este fizician. „Cum, până şi fizicienii se interesează acum de teoria relativităţii?” a replicat foarte uimită doamna. Păi teoria relativităţii este o teorie fizică. La fel şi fractalii, nu sunt altceva decât obiecte matematice. Matematica i-a creat şi nu specialiştii în decoraţiuni interioare.

Continue reading “Fractalii – fascinantele obiecte geometrice”

Ce activitati extrascolare pentru copii alegem?

karateAm povestit zilele trecute, pe celalalt blog, despre faptul că săptămâna aceasta a debutat pentru noi cu un eveniment care, cel puţin pentru mine înseamnă începutul unei alte etape din viaţa de părinte: am înscris copilul la grădiniţă. Deci în toamnă vom aveam un băieţel preşcolar. 🙂

Alegerea grădiniţei am făcut-o foarte rapid fără să analizăm prea mult oferta educativă din orăşelul nostru care şi aşa nu este prea mare. Am analizat teoretic avantajele şi dezavantajele a ceea ce ar putea să ofere alte grădiniţe de stat de la noi diin oraş şi am optat pentru varianta cea mai simplă, mai practică şi mai modestă: grădiniţa de peste drum de noi.

Continue reading “Ce activitati extrascolare pentru copii alegem?”

Cum va fi vremea peste doua luni?

efectul flutureAm văzut zilele astea, întâmplător, la două posturi TV, două păreri complet diferite despre cum va fi vremea de Paști şi în luna mai. Varianta optimistă ne anunţa desigur timp frumos, perfect pentru mini-vacanţă, iar cea pesimistă vreme rece şi mohorâtă.

Pe cine să credem? Răspunsul este evident: pe nimeni. De ce? De unde ştim că nici unul dintre prezentatori nu avea dreptate? Oricum vremea va fi ori frumoasă, ori mohorâtă… Continue reading “Cum va fi vremea peste doua luni?”

La ce folosim gheata carbonica

gheata carbonicaAţi auzit de gheaţa carbonică? Eu una, recunosc că nu. Însă, într-o discuţie de weekeend cu soţul meu care e profesor de fizica, din una în alta, am aflat şi eu că există şi altfel de gheaţă în afară de cea pe care o ştim cu toţii şi care reprezintă forma solidă a apei. Cum însă nu ştiam prea multe despre acest subiect am încercat să aflu mai multe despre despre gheata carbonica. Continue reading “La ce folosim gheata carbonica”

Jocurile online, pro sau contra?

mahjongTeleviziunea, si de curand internetul, fac din ce in ce mai mult parte din viata noastra. Daca acum cativa zeci de ani in urma petreceam doar doua ore uitandu-ne seara la televizor astazi televiziunea a devenit o prezenta constanta in rutina noastra zilnica. La fel ca si noi, copiii nostri petrec din ce in ce mai mult timp uitandu-se la televizor, la canalele cu desene animate care le sunt destinate. Continue reading “Jocurile online, pro sau contra?”

Homeschooling sau educaţia acasă – mic ghid

homeschool-parent
picture credit:
http://kellythekitchenkop.com

Trăim într-o ţară în care la ora actuală nu poţi face legal homeschooling dacă copilul are peste vârsta de 6 ani. Până la această vârstă învăţământul nu este obligatoriu, aşa că e treaba noastră unde îl educăm.

Asociaţia Home Schooling România încearcă să legalizeze un model de educaţie acasă similar celui ceh, denumit „metodă de învăţământ autodidact”, care este mai controlat de stat decât modelul american (şi mai potrivit ţărilor est-europene).
În momentul în care va deveni o opţiune şi un drept reglementat, puţini dintre cei care doresc să facă educaţie acasă vor avea resursele financiare necesare pentru a-l pune în aplicare. Şi chiar dacă vor avea resurse, poate că unii nu se vor încumeta din cauza neîncrederii că sunt în stare sau că vor şi reuşi.

Totuşi, orice părinte poate face în România, fie şi parţial (sub formă de after-school, să zicem), educaţie acasă şi în cele ce urmează vom vedea împreună şi cum.

Ce înseamnă educaţia acasă sau homeschooling?
Voi da un răspuns care trece dincolo de definirea strictă a unui termen, căci încerc să cuprind şi ceea ce implică educaţia acasă:

  • Înseamnă că eu, părinte (sau tutore legal), gestionez autonom instruirea copilului meu perfect sănătos sau copilului meu cu nevoi speciale, în armonie cu valorile etice şi/sau culturale specifice familiei mele şi în armonie cu sensibilitatea şi înclinaţiile acestuia.
  • Înseamnă că eu şi copilul participăm împreună la instruirea lui. Fac alegeri împreună cu el (desigur şi în funcţie de vârstă, capacitate de înţelegere etc.) şi iau deciziile în funcţie de ce este mai bine pentru copil.
  • Înseamnă că mă pot folosi de orice ocazie (fie în casă, fie în afara acesteia, când gătesc sau fac curăţenie, la plimbare în aer liber, cursuri de dans, antrenamente sportive, mers la munte, la bunici etc.) să-i ofer copilului nu doar instruire ci şi posibilitatea de a se dezvolta şi creşte din punct de vedere fizic, psihic, emoţional, social, spiritual etc.
  • Înseamnă şi să-i ofer un mediu în care să-şi dezvolte caracterul, să înveţe să se descurce în viaţă, să-şi formeze aptitudini, să-şi dezvolte şi mai mult înclinaţiile şi să compenseze sau să lucreze mai mult acolo unde nu are talent dar este necesar să aibă măcar cunoaştere, dacă nu pricepere.
  • Înseamnă să-mi cunosc copilul şi să-mi asum creşterea şi educarea lui, ajutându-l să-şi construiască un viitor.

După cum vedeţi, sunt aspecte care se regăsesc în educaţia pe care orice copil o primeşte sau o poate primi acasă, fie că e dat la şcoală, fie că nu.

Cine poate face educaţie acasă?

În primul rând, orice părinte sau tutore legal care are cel puţin o pregătire echivalentă cu liceul. Spun „echivalentă” pentru că nu este exclus să existe şi adulţi autodidacţi (care nu au terminat liceul sau au terminat dar s-au instruit singuri în diverse domenii, căci au avut dorinţa şi ambiţia să o facă) sau chiar adulţi care au fost educaţi acasă (în SUA sau alte ţări în care homeschooling-ul se face de mulţi ani). Nu ai nevoie deci, de pregătire pedagogică.

În al doilea rând, cei care au posibilitatea financiară să o facă. Şi aici nu mai dau detalii, căci ştim toţi că ai nevoie de o sursă de venit ca să întreţii familia şi ai nevoie şi de bani pentru materiale, cursuri, poate chiar pregătiri (dacă vrei să plăteşti un tutore pentru o anumită materie).

O poate face unul din părinţi sau, mai rar la noi, altcineva din familie se poate ocupa de educaţia copilului. Sau poate participa întreaga familie, părinţi, bunici, unchi, în funcţie de talentul pe care îl are fiecare. De exemplu, de limbi străine se poate ocupa mătuşa care este traducătoare.
Cum spuneam şi mai sus, poţi apela şi la un tutore sau un profesor.

Ce metode şi materiale am la dispoziţie ca să fac educaţie acasă?

Cei care aleg să îşi educe copiii acasă au la dispoziţie o gamă variată de metode şi materiale, în fapt filozofii educaţionale, cum ar fi:

– studii făcute în ansamblu, n.tr. (unit studies”, în engleză),

– educaţia clasică (Trivium, Quadrivium),

– educaţia Charlottle Mason,

– metoda Montessori,

– teoria inteligenţelor multiple,

– unschooling,

– unschooling-ul radical,

– educaţia Waldorf …… şi multe altele.

(Montessori şi Waldorf, în România, se pot întâlni şi în şcoli, după cum se ştie.)
Putem alege doar una din aceste metode educaţionale sau putem lua câte ceva din fiecare (abordare eclectică), în funcţie de ce anume observăm că dă rezultate mai bune la copilul sau tânărul nostru.

Pe Internet există o mulţime de informaţii şi resurse legate de educaţia acasă (cărţi, forumuri de discuţii, articole, materiale diverse, lecţii gata făcute, sfaturi, îndrumări etc.). Sub anumite şcoli-umbrelă sau de la anumite surse online se poate achiziţiona chiar programa întreagă, pentru fiecare an sau ciclu de studiu.

La ora actuală avem la dispoziţie (în principal în engleză, ce-i drept) lecţii sau programe foarte bune sub formă de materiale imprimate, digitale, audio, multimedia, online sau CD-uri ori DVD-uri, chiar şi interactive, adaptate sau făcute pentru diferite profiluri de învăţare (auditiv, vizual etc.), pentru orice subiect, orice domeniu şi orice nivel de învăţare.

În funcţie de subiectul studiat, de anotimp etc. există lecţii care se pot face urmărind pe viu (cum omida se transformă în fluture, cum din sămânţă iese floarea etc.) sau experimente care necesită un minim de echipament şi exemplele pot continua.

Pentru noi, ca români, recomand şi studiul materialelor destinate cadrelor didactice. Personal, pentru pregătirea preşcolară, am găsit destule materiale foarte utile de acest gen.

Care sunt beneficiile educaţiei acasă?

Beneficii sunt multiple şi sunt legate de dezvoltarea per ansamblu a unui individ (academice, sociale, emoţionale, spirituale) şi de familia din care acesta face parte. Mai jos expun beneficiile care au reieşit din experienţele familiilor în care se face homeschooling. În listă se regăsesc şi motivele pentru care sunt părinţi care aleg acest tip de educaţie:

a) Legate de siguranţa copilului, căci le putem oferi un mediu sigur.

b) Expunere redusă la alcool şi droguri.

c) Emoţionale, datorită unui mediu în care copilul este respectat, apreciat, ascultat.

d) Întăreşte legăturile familiale, căci copiii se dezvoltă mult mai bine, părinţii îşi cunosc copiii cu adevărat, iar fraţii se ajută mai mult între ei.

e) Pregătire mai bună pentru lumea reală. Aceasta se realizează prin implicarea în activităţile zilnice ale familiei, în activităţi în comunitate, dacă există (voluntariat în diverse acţiuni, implicare proiecte pe teme culturale, etc.), în grupuri de vârste diferite, lucrând la proiecte reale.

f) Cel mai bun mediu pentru un antrenament spiritual. Principiile morale şi spirituale pe care le are părintele (oricare ar fi acestea, creştine, new age sau altele) se reflectă în tot ceea ce face acesta şi copilul învaţă urmărindu-l în viaţa de zi cu zi.

În loc de concluzie

Un părinte iubitor şi responsabil îşi cunoaşte cel mai bine copilul. Dacă are încredere în sine şi îşi iubeşte copilul, cu informare reuşeşte să-i ofere acestuia instruirea şi educaţia necesare.

Se spune că cel mai greu când te apuci de homeschooling sau educaţia acasă este primul an.

Din proprie experienţă, spun că provocări sunt mereu, căci copilul este în schimbare, viaţa familiei poate trece prin mari schimbări, şi este nevoie să te adaptezi. Dar, dacă ţi-ai ales o filozofie anume sau ceea ce ţi-a plăcut din mai multe metode educaţionale, poţi să îţi faci un plan de lecţie sau plan de studiu cu zile, săptămâni sau luni înainte. Alteori sau de multe ori, o faci spontan, în funcţie de activitatea în care îl poţi implica şi pe copil sau în funcţie de locul în care vă aflaţi în acel moment.

Autoarea articolului este Andrea care ne spune despre ea: “Sunt un părinte cu pregătire economică (studii universitare), nu pedagogică. Sunt un autodidact, îmi place să mă instruiesc legat de tot ce mă pasionează (învăţ şi eu pian odată cu copilul meu, de exemplu). Până ca băiatul cel mare să împlinească 4 ani l-am educat singură, acasă. Am pus bazele limbilor străine, matematicii, muzicii (este pasiunea lui – cântă vocal şi la pian) etc. Continui să fac acest lucru şi chiar cu mai mult spor, de când a intrat la grădiniţă (mai ales că iau tot mai mult în seamă homeschooling-ul ca variantă de a-l educa în continuare). Urmăresc bloguri pe această temă, şi româneşti şi străine, şi mă inspir din lecţiile pe care le fac alţii, nu doar din metodele educaţionale care mă atrag. Învăţ odată cu el şi amândoi ne bucurăm de aceste momente. Mai multe despre noi şi activităţile noastre puteti citi aici

Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi dă un like&share ca să afle şi ei.

Stimularea creativitatii la copilul prescolar

fluturasi talentatiLegea superioara a existentei este munca creatoare prin care lasam in lume o urma dupa ce nu vom mai fi, o opera care ne prelungeste existenta si după moarte.“ Leonardo Da Vinci

Termenul “creativitate” isi are originea in cuvantul latin ”creare”, care inseamna ”a zamisli”, ”a fauri”, ”a naste” si a fost introdus in psihologie de către psihologul american G.W. Allport, in anul 1937.

Creativitatea reprezinta:

-noutate;

-indrazneală;

-originalitate;

-cunoastere;

-imaginatie;

-inventivitate;

-flexibilitate.

La varsta prescolară , copilul se caracterizeaza printr-o dezvoltare psihica complexa. El reuseste sa se elibereze de limitele actiunilor motorii concrete, inlocuindu-le cu acte simbolice. Largirea experintei cognitive, dezvoltarea imaginatiei, dezvoltarea competentelor lingvistice, aparitia limbajului intern arata faptul ca prescolarul are anumite disponibilităti psihice pentru actul creativ.

Prescolaritatea reprezinta perioada cea mai importanta pentru conturarea creativitatii. Acum se cristalizeaza trebuintele de cunoastere, de informatie , de independenta, de autoexprimare, acum se contureaza perceptia de sine.

O contributie importanta in conturarea acestor factori ai personalitătii copilului, o are atitudinea obiectiva si pozitiva a adultului fata de copil. Este vorba despre satisfacerea nevoii de independenta a celui mic si acordarea increderii in activitatile initiate de el. In nici un caz, copilul nu trebuie sa fie descurajat, chiar daca rezultatul muncii sale nu reprezinta o capodopera.

Pentru copil, orice lucrare de-a sa reprezinta un mare efort creativ si trebuie tratat ca atare!

Inca din prescolaritate, se poate vorbi despre acel potential admirabil al omului -CREATIVITATEA – care face posibila creatia ca activitate psihică. Nivelul posibil de atins acum este, doar acela al creativitătii potentiale, manifestata prin desene sau jocuri  (activitatile predominante ale copilului prescolar).

Potentialul creativ exista latent in fiecare copil, putand fi dezvoltat sub influenta unui mediu socio-educational stimulativ, responsabilii pentru stimularea creativitatii copilului prescolar fiind parintii si cadrele didactice.

Familia are rolul de a stimula inca de la cele mai fragede varste, initiativa si independenta de actiune a acestuia. La gradinita, creativitatea copilului poate fi stimulata prin modele pedagogice a caror elaborare se fundamentează pe cunoastere si pe respectarea particularitatilor de varsta ale copilului prescolar, dar si a nivelului de dezvoltare a potentialului sau creativ.

Educatoarea trebuie sa inlocuiasca chipul cald al mamei, sa aiba mereu la indemana cuvintele blande si sa fie intotdeauna un bun pedagog, psiholog si manager al clasei sale. Un bun educator trebuie sa stie sa stimuleze constant creativitatea elevilor sai.

Copiii  au o creativitate fantastica innascuta, dar care trebuie slefuita!

Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, diferitele jocuri in aer liber sau acasa, la gradinita, toate au darul de a-i ajuta sa exprime emotiile, gandurile si sentimentele.

Cadrul cel mai important de manifestare dar si de stimulare a potentialului creativ este jocul, cu toate tipurile sale. Conduita creativa ludica este o premisa pentru viitorul comportament creativ care se va materializa in produse noi, originale, cu valoare sociala. Prin joc, copilul poate fi oricine isi doreste, poate inventa jocuri de rol, poate crea personaje etc.

Povestile, memorizarile, lecturile dupa imagini, toate au rolul de a stimula creativitatea prescolarilor. Un exercitiu util pentru dezvoltarea creativitatii copilului, il poate reprezenta continuarea unei povesti fascinante , gasirea unui alt final sau creearea unei povesti pe baza unui sir de ilustratii! Creativitatea le este stimulata, dezvoltandu-le, in primul rand, increderea in ei, in ceea ce pot oferi, respectandu-i pentru frumusetea si unicitatea lor.

fotografie1214
picture credit: gradinita fluturasilor talentati

Un cadru didactic poate sa încurajeze si sa stimuleze creativitatea copiilor prescolari astfel :

– prin creearea unui mediu adecvat prescolarului, in care jocul sa se desfasoare fara restrangeri;

– prin libertate de exprimare ( libertatea nu trebuie sa fie ingradita);

– prin diverse ateliere de creatie ( pe cat posibil aceste ateliere sa se realizeze si impreuna cu parintii);

– prin adaptarea  ideilor copilului , incat sa se potriveasca cu cerintele educatorului);

– incurajand procesul de creatie, indiferent de rezultat.

Cultivarea creativitatii in mintea si sufletul copiilor prescolari este o necesitate si se impune din ce in ce mai mult intr-o societate in plina miscare.

„Creativitatea reprezinta miraculoasa intalnire dintre energia neinhibată a copilului cu ceea ce pare a fi opusul si dusmanul ei, simtul ordinii, impus de disciplinata inteligenta a adultului”.  (Norman Podhoretz)

 Bibliografie: Danescu, E., ”Stimularea creativitatii la varsta prescolara”, Editura Paralela 45, Pitesti, 2009

Autoarea acestui articol, Barbu Simona-Alexandra, este  profesor pentru invatamantul prescolar si absolventa a masteratului ”Didactica limbii engleze”, profesează in prezent ca educatoare la o gradinita de stat din localitatea Dragasani. Inarmată cu multa rabdare si pricepere, incerca sa le îndrume “fluturasilor” ei primii pasi in viata, prin foarte multe activitati educative, pe care le puteti urmări pe site-ul personal: “gradinita fluturasilor talentati