Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane – recenzie

DOOM, sau Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române, a fost publicat la editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2010. Această carte, alături de DEX, nu ar trebui să lipsească din nici o casă, mai ales dacă în acea casă sunt și copii de vârstă școlară.

Este o carte care a fost neașteptat de puțin editată. Ediția I (apărută în 1982) și (doar) Ediția a II-a (din 2010) au fost singurele apărute. Cea de a doua ediție este revizuită și adăugită, cum se întâmplă mereu cu astfel de lucrări.doom

Dar să vedem mai întâi ce înseamnă cuvintele din titlul lucrării. Ortografie vine de la prefixul orto- (drept, corect) și grafie (graphos, a scrie, a desena… ) și înseamnă desigur scriere corectă. Cu alte cuvinte, în acest dicționar vom afla cum se scriu corect cuvintele limbii române. Dacă avem câteodată dubii și nu vrem să greșim, consultând dicționarul aflăm imediat care este scrierea corectă. Dacă nu știm ce înseamnă însă cuvântul, va trebui să apelăm la DEX, despre care am scris aici.

Surprizele pot să apară însă atunci când există mai multe forme corecte pentru un anume cuvânt. Ce ne facem în acest caz? Tot din dicționar am aflat că există norme obligatorii, dar și norme facultative. Primele impun anumite forme pentru cuvinte, celelalte lasă loc alegerii sau deciziei persoanei care le folosește. În unele cazuri însă, ceea ce credeam noi că este corect se poate dovedi total greșit și trebuie evitat.

Să dau doar două exemple, din viața de zi cu zi. O cefalopodă marină care este și comestibilă se numește calmar. Acesta este un cuvânt destul de vechi în limba română. Acum se mai folosește destul de frecvent, chiar mai mult decât vechiul termen și cuvântul calamar, care înseamnă același lucru.

Ambele sunt variante corecte și acceptate, pentru că provin prin împrumut din alte limbi în care cuvintele există și cu „a” după „l”, dar și cu „m” după „l”. În funcție de eticmologia cuvântului putem opta pentru una sau alta dintre variante, deși bucătarii preferă calamar iar biologii calmar.

Cu totul alta însă este situația cuvântului folosit frecvent de românii care călătoresc în țări germanice și care desemnează autostrada. Cuvântul folosit complet greșit și abuziv am putea spune este autoband și nu pentru că ar fi un neologism care încă nu a intrat în limba noastră, ci pentru că acest cuvânt nu există nici în limba germană.

Acolo se spune Autobahn, ceea ce este cu totul altceva. Sunetul „h” dinainte de „n” de la final este mut și pronunția ar fi ceva de genul autoban… În nici un caz „d” nu are ce căuta acolo. Dacă în limba română ar apărea neologismul autoban, ar mai fi cât de cât corect (deși există termenul autostradă), dar varianta autoband este complet greșită și neavenită. Mă bucur că în DOOM nici nu există, deși am găsit cuvântul scris chiar în publicații cu pretenții.

Să trecem acum la termenul ortoepic, care se referă la regulile de pronunție. După ce am aflat cum se scrie un cuvânt, tot din dicționar putem afla și cum se pronunță corect. Cel mai bun exemplu este termenul examen care se scrie cu „x”, dar se pronunță cu „gz”, adică egzamen. De ce este așa? Vă invit să cercetați și să aflați și singuri, pentru că deși grea, limba noastră este totuși atât de frumoasă.

Termenul morfologic se referă la morfologie, adică la structura, alcătuirea a ceva. Putem vorbi despre morfologia unei plante sau a unui animal, dar și despre morfologia limbii române, sau a cuvintelor. Un exemplu banal se referă la genuflexiune (corect, de la genunchi și a flexa, a îndoi), în opoziție cu genoflexiune (termen greșit, dar folosit destul de mult).

Dicționarul nu tratează termenii tehnici decât în măsura în care aceștia sunt foarte bine înrădăcinați în limba noastră. Pentru multitudinea de temeni din chimie, din tehnologia informației sau din alte domenii în plină dezvoltare se recomandă să folosim chiar normele din respectivele științe.

La fel trebuie mare atenție și la folosirea substantivelor proprii care provin din alte limbi, mai ales atunci când nu cunoaștem forma corectă în limba țării respective. De exemplu, pentru a descrie o călătorie în Austria nu vom spune Donau ci Dunărea, dar pentru termeni din alte locuri, care nu au pătruns încă în limba noastră, se recomandă folosirea termenului original din acel loc.

Aș putea să vă mai povestesc multe, dar nu cred că trebuie să vă conving eu de importanța cunoașterii limbii noastre. Iar despre greșelile pe care le fac oameni (mai ales politici) cu pretenții, s-au scris și s-ar mai putea scrie pagini nenumărate…

Dicționarul îl poți cumpăra de la editură direct. Volum de sine stătător sau la pachet DOOM DEX si Gramatica limbii romane a carei recenzie o voi face in curand pe blog.

Advertisements

3 thoughts on “Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane – recenzie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s