Restaurantele in epoca internetului

restaurantCând Steve Jobs împreună cu prietenul să Steve Wozniak au inventat în 1976 computerul personal, au fost priviţi cu reticenţă şi cineva a spus că nu crede că vor reuşi să vândă mai mult de cincizeci de bucăţi. Vă vine să credeţi? Păi acum cincizeci de computere sunt într-un liceu nu prea mare, că în universităţi sunt cu sutele sau cu chiar cu miile… Iar în marile companii multinaţionale, cine le mai ştie numărul…

O dată cu dezvoltarea domeniului IT (de la Information Technology), internetul, care la urma urmei înseamnă o multitudine de computere legate între ele, a pătruns în toate domeniile vieţii economice. Şi nu numai că a pătruns, doar „aşa ca să se afle în treabă”, dar efectiv cine nu se foloseşte de puterea informaţiei nu are cum să supravieţuiască, referindu-ne aici la orice întreprindere mică, mijlocie sau mare. Acum nu este atât de dificil să produci ceva de calitate, pentru că utilaje şi cunoştinţe există, dar este dificil să vinzi ceea ce ai produs.

Marile companii îşi pot permite să se facă cunoscute prin reclame plătite scump la TV, dar cei mici? Să luăm de exemplu o gogoşărie, la care lucrează trei persoane membre ale aceleiaşi familii. Ce reclamă îşi pot ei face? Sau un mic restaurant select, care are anumite preparate specifice numai lor, cum se poate face cunoscut? Sau o spălătorie auto care abia s-a înfiinţat? Sau un biet pantofar, care face nişte minunăţii de ghete la comandă? E clar că pentru toţi aceştia, excluzând transmiterea informaţiei pe cale „folclorică”, adică „din gură-n gură”, internetul reprezintă o şansă, dacă nu chiar unica.

Mă bucur să observ că lucrurile au evoluat rapid în direcţia transmiterii informaţiei pe internet şi nu numai în ceea ce priveşte publicitatea. Oamenii care conduc micile sau marile afaceri şi se decid să intre cu încredere în mediul on-line nu pot fi decât de admirat şi de apreciat. Eu îmi procur de pe internet foarte multe dintre informaţiile necesare pentru achiziţionarea unui produs pe care mi-l doresc. Dacă ofertantul are pagină web, dacă pot citi despre el diferite detalii, sunt mai predispusă să-l caut şi să cumpăr de la el, că din capul locului, pare a fi o treabă serioasă.

Nu este de mirare deci că diverse categorii socio-profesionale sau diversele tipuri de afaceri au hotărât să se asocieze, pentru a se putea promova mai bine. Are şi concurenţa rolul ei în dezvoltare, dar şi cooperarea îl are pe al său. Căutând localuri in Bucuresti, pentru a găsi o ofertă deosebită în ceea ce priveşte petrecerea unui eveniment într-un cadru intim, select, special, am fost uimită de-a binelea să descopăr un adevărat paradis în ceea ce priveşte aşa zisa „alimentaţie publică”.

Faptul îmbucurător este că acum se pot găsi şi la noi localuri la fel de bune ca în orice parte a lumii civilizate. Cred că un extraterestru care nu ar înţelege nici o limbă pământeană, ci doar ar deosebi ţările după nivelul de lux şi curăţenie, nu ar putea să spună că acele localuri văzute pe site sunt din Romania. Dacă însă ar mai învăţa câte ceva despre savoarea mâncărurilor noastre, cu siguranţă că ne-ar trece în lista celor mai grozave ţări din lume. Iar dacă la asta s-ar mai adăuga şi frumuseţea româncelor, atunci cu siguranţă am fi primii!

Ce păcat că în domeniul politicii lucrurile nu au evoluat atât de frumos ca în domeniul restaurantelor bucureştene…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s