Jocul lui Ender – Orson Scott Card (recenzie)

jocul lui enderDeşi mi-am făcut un obicei din a face recenzii la cărţile pe care le citesc, sunt câteva care, deşi mi-au plăcut nu am reuşit să scriu despre ele. Nu e prima dată când păţesc aşa, să îmi placă o carte şi să nu mă decid ce să scriu despre ea, atât de amestecate fiind gândurile referitoare la acel subiect. Aşa că uneori prefer să păstrez un pic de distanţă în timp şi să încerc să scriu câteva cuvinte despre ea, “la rece”, cum s-ar zice.

Şi fiind vacanţă am ales să vă scriu astăzi despre o altă carte pe care o puteţi citi lejer în concediu deşi nu are un subiect nicidecum siropos. Din contra, subiectul se încadrează în categoria “science fiction” celebru, şi este o carte despre care cred ca aţi auzit deja, “Jocul lui Ender“, cartea scriitorului Orson Scott Card.

Şi, aşa cum vă povesteam când am făcut recenzia la “Divergent“, înainte de a mă decide să citesc cartea, văzând că este atât de lăudată dar şi citind ceva despre subiectul ei nu prea am fost încântată să o citesc. Cu alte cuvinte am tot amânat. Prea multă laudă mi se părea ca miroase a publicitate pura iar faptul că în carte ar fi vorba de lupta dintre oameni şi nişte gândaci extratereşti nu prea mă atrăgea. Însă, pe de alta parte, cum, vorba aia, nu iese fum fără foc, adică pornind de la premiza că nu degeaba a luat cartea premiile Nebula si Hugo, am zis că să încerc totuşi să o citesc şi… acum am ajuns şi eu să o laud fără nici un gand de a-i face publicitate ci doar pentru că mi-a plăcut şi vreau să v-o recomand şi vouă.

Pe scurt, lumea viitorului, imaginată de Orson Scott Card este o lume care încearcă să îşi revină după două războaie interplanetare duse cu o specie de extratereştri gândaci şi care se pregăteşte pentru un al treilea. Însă, deşi are o tehnologie avansată şi capacitate de mobilizare, societăţii imaginate de Orson Scott Card îi lipseşte un lider care să poata înfrânge, cu ajutorul capacităţilor sale organizatorice şi a inteligenţei de excepţie, extratereştri, care la aceste capitole s-au dovedit a fi mult mai avansaţi.

Şi, cum este vorba despre un science fiction, autorul şi-a imaginat că în acea lume posibilă a viitorului omenirii, acest lider să fie găsit în rândul… copiilor. Da, Ender este doar un copil care îşi începe “cariera” militară la doar … şase anişori. El este al treilea fiu (terţul) al familie Wiggin, familie care are trei copii ce se dovedesc a fi supradotaţi încă din perioada prescolara: Andrew Ender, eroul principal al povestirii, Peter şi Valentine. Peter, deşi genial, se dovedeşte a fi prea violent iar Valentine prea empatica, Ender tinzând însă a fi candidatul perfect pentru a prelua în mâinile sale soarta omenirii.

Astfel, Ender este este recrutat de mic şi înscris la “Şcoala de Luptă”, locul de pregătire a viitorilor soldaţi, renunţând astfel, încă de la o vârstă fragedă la orice contact cu familia. Romanul “Jocul lui Ender” urmăreşte evoluţia lui de la intrarea în şcoala militară şi până dupa absolvirea “Şcolii de Comandă” (şcoala de elita a ofiţerilor).

Deşi aparent pare un roman de acţiune sau hai să îi zicem ca ar semăna cu scenariul unui film de comando dat fiind faptul că aproape jumătate din carte descrie scenele de antrenament din scoală, romanul este departe de a fi ceva de genul acesta. Aş spune mai degrabă că este o carte de strategie militară pentru că înainte de a lupta, Ender gândeşte şi nu oricum ci cu o logică perfecta care îl ajută să câştige bătălie după bătălie în antrenamentele din şcoala ceea ce îl face să urce rapid pe scara ierarhică.

Pe de alta parte, deşi din punct de vedere al pregătirii militare Ender este un geniu, în sinea lui el rămâne un copil care duce dorul clipelor petrecute alături de cei dragi de care a fost despartit de mic. Şi, în ciuda încercărilor de dezumanizare datorate antrenamentului dur din şcoala el îşi păstreaza ceva din inocenţa copilăriei.

Ei, dar nu mă apuc să vă povestesc prea multe din carte. Mă mulţumesc doar să vă recomand să o citiţi mai ales daca vă place genul science fiction. Vă mai spun doar că finalul vă va surprinde şi că, începută iniţial ca un roman science fiction de sine stătător, datorită succesului, Orson Scott Card continuă povestirea şi transformă cartea într-o saga. Saga lui Ender, ce conţine în total 12 volume:

  1. Jocul lui Ender (1985) – câștigătoare a premiului Nebula, 1985, câștigătoare a premiului Hugo, 1986si  nominalizată la premiul Locus, 1986
  2. Vorbitor în numele morţilor (1986) – câștigătoare a premiului Nebula, 1986, câștigătoare a premiilor Hugo și Locus, 1987, nominalizată la premiul Campbell, 1987
  3. Xenocid (1991) – nominalizată la premiile Hugo și Locus, 1992
  4. Copiii minţii (1996)
  5. Umbra lui Ender (1999) – lista scurtă a premiului Locus, 2000
  6. Umbra Hegemonului (2001) – lista scurtă a premiului Locus, 2002
  7. Umbra marionetelor (2002)
  8. First Meetings (2002) – culegere de povestiri
  9. Umbra Uriașului (2005)
  10. A War of Gifts: An Ender Story (2007)
  11. Ender in Exile (2008)
  12. Shadows Alive (în pregătire)

Primul volum al seriei, “Jocul lui Ender“, a fost publicat la editura Nemira , în 2013, în colectia Nautilus, şi îl puteţi cumpăra de la marile librării online la preţuri de cele mai multe reduse.

Lectură plăcută să aveţi!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s