Casa spiritelor – Isabel Allende (recenzie)

casa spiritelor

După o perioadă de pauză, am reintrat pe făgaş normal cu lectura și prima carte pe care am pus mâna a fost Casa spiritelor a lui Isabel Allende. Am cumpărat cartea în urmă cu multă vreme, sinceră să fiu am şi uitat că o am așa că vă imaginaţi ce fericită am fost când am descoperit-o în bibliotecă. Am mai spus-o şi cu alte ocazii/ recenzii: o ador pe Allende. Sunt mare fan al scriitorilor sud americani, în frunte cu Marquez, şi Allende ocupă un loc special între preferaţii mei (Paula, oh, Paula… )

Casa Spiritelor e una dintre acele cărţi pe care e greu, foarte greu să le laşi din mână dacă te-ai apucat de ea.  E povestea  unei familii, în frunte cu Esteban Trueba şi numeroasele personaje feminine, unul mai fermecător decât celălalt: Nivea, Clara, Blanca și Alba.

Ce m-a impresionat pe mine la roman e modul în care a ales Allende să îmbine magia cu realitatea. Poveştile  plasate într-o realitate zbuciumată (apariţia comunismului în Chile, lovitură de stat, episoade sângeroase) sunt combinate așa de frumos cu episoade supranaturale. Clara, cu ale ei premoniţii, o casă plină de spirite, personaje unul mai ciudat ca altul. Mi-a amintit mult de poveștile lui Marquez, în același timp însă Allende are parfumul ei inconfundabil.

Personajele ei sunt incredibil de bine conturate: Clara, o frumusețe cu capul în nori, prinsă între realitate și lumea spiritelor cu care comunică, trăieşte parcă într-un univers paralel. Blanca, care trăieşte o minunată poveste de dragoste ce a început din primii ani ai copilăriei și Alba, luptătoare și îndârjită, plină de idealuri.

Esteban e unul dintre personajele făcute parcă să ţină în balanță povestea: e opusul Clarei, e dur, fără considerație faţă de femei și de cei din clasele sociale de jos, un înfumurat care crede că are mereu dreptate şi care-şi pierde uşor cumpătul. Evoluează pe parcursul poveştii, suferă o dramatică transformare şi până la urmă, eu una am ajuns să simt milă faţă de el.

«Ultimul lucru pe care l-a văzut fata a fost imaginea patetică a bunicului, alb ca varul, tremurând desculţ şi în cămaşă de noapte…»

Nu vreau să dezvălui prea multe detalii din poveste, vă mai spun doar că pentru ultimele capitole aveţi nevoie de nervi tari și stomac puternic. De altfel, toate cărțile lui Allende, spre final au o izbucnire violentă și crudă, eu m-am obișnuit cu asta şi în pofida acestui aspect, o recomand din tot sufletul.

Cartea “Casa spiritelor” a fost publicata la Ed. Humanitas Fiction in anul 2010 si se poate cumpara de la orice librarie online din tara unde o gasiti de cele mai multe ori la preturi reduse.

 rewiew by Alexandra

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s