Povestiri pentru micutii pofticiosi (recenzie)

povestiri

Poţi să îţi convingi copilul să mănânce sănătos?  Se ştie că cei mici sunt foarte mofturoşi sau pofticioşi când e vorba de mâncare. Şi atunci, cum îi convingem că nu e bine să manance prea mult, sau că dulciurile în exces nu sunt prea sănătoase, în schimb legumele şi fructele da. Ce aţi zice dacă ne-am educa copii în ce priveşte mâncatul sănătos cu ajutorul poveştilor?

Nu sunt eu mare cunoscator în ce priveşte educaţia copiilor însă cred că asta e cea mai buna soluţie. La urma urmei nu poţi forţa un copil să mănânce ceva ce tu consideri a fi sănătos dacă lui nu îi place sau nu se simte cumva atras de acea mâncare. Ai face mai rau să îl forţezi şi ar căpăta aversiune faţă de mâncare,nu?

Şi atunci să le vorbim cu înţelepciune transmiţându-le mesaje cu ajutorul poveştilor. Asta a avut şi Alexandra Pintea Varnava în minte atunci când a scris prima ei carte de poveşti pentru copii, carte intitulată sugestiv “Povestiri pentru micuţii pofticioşi“, subintitulată “Întâmplări din bucătărie: episoade înţelepte despre cum să mâncăm sănătos”

Cartea cuprinde 12 capitole, fiecare având câte o mică povestire cu întâmplări… din bucătărie

  1. Pofticioşii atacă dulceaţa!
  2. Cratiţa cea grăsună şi Domnul Bol de salată
  3. Pierdută prin… frigider!
  4. Despre sucuri şi… sucuri!
  5. Soldăţeii din pâine
  6. Fructele supărăcioase
  7. Gustare peste gustare şi nu mai vrem mâncare!
  8. Răfuială cu verde
  9. Picnic în bucătărie
  10. Familia Legumelor protestează
  11. Dacă deschizi gura…
  12. Cratiţe şi tărăboi

Cum spuneam, cartea se adresează copiilor mici care încă se mai răfuiesc cu mâncarea, care sunt prea pofticio sau au toane şi mofturi care exasperează orice părinte. Recunoaste-ti personajul? “De câteva zile, Ionuţ trece printr‑o perioadă… contra verde. Refuză orice fel de mâncare care are culoarea asta şi nici măcar o urmă de verdeaţă nu a acceptat în farfurie. „Buni, scoate frunzele astea de pătrunjel din supă! Nu le vreau! Sunt verzi! Buni, nu vreau spanac şi nici salată. Nu, nici mere verzi, nici ăla roşu nu‑mi place, are o pată verde şi el!” Nimeni nu ştie de la ce a pornit şi de ce nu vrea nimic de culoare verde.”🙂

În carte eroii principali sunt doi copii năzdrăvani, Ioana şi Ionuţ, care trec prin diferite întâmplări petrecute în bucătăria bunicii, un loc magic în care sfătuitorii sunt domnişoara Storcătoare, domnul Frigider, farfurioara Lina, doamna Cratiţă, mama farfurie cu cei şase copii ai ei, bucăţele de broccoli, fructe şi multe altele. Toţi îţi dau mâna ca să îi ajute pe cei doi micuţi să înţeleagă cum stă treaba asta cu mâncatul sănătos.

Bucătăria bunicii e un loc magic. E încăpătoare, cu ferestre mari şi o masă voinică ce tronează chiar în mijloc. Are dulapuri multe, unghere ascunse în care miroase a vanilie şi scorţişoară, iar în sertare mereu găseşti câte o bomboană rătăcită. Fiecare lucru îşi are locul: cratiţele în dulapurile de jos, sub stăpânirea cratiţei grăsune, bolurile şi sticlăria pe raftul de mai sus, unde nu pot ajunge uşor copiii, farfuriile sus de tot, la mansardă… Aici fiecare obiect prinde viaţă, fiecare unealtă are o istorie de spus. Iar în fiecare zi se întâmplă câte ceva… câte ceva din care noi toţi avem de învăţat.”

Cartea însă nu se adresează doar celor mici ci este plină de învăţăminte şi pentru părinţi şi bunici. Au de învăţat de aici mai ales cei care cred încă în vechea idee că a fi gras înseamnă a fi sănătos, că a condiţiona copilul să mănânce e un obicei bun sau că un copil trebuie să mănânce tot din farfurie chiar dacă el s-a săturat şi nu ar mai vrea.

Bunica Nina a venit din nou în vizită. A trecut ceva vreme de la ultima ei apariţie, aşa că Ionuţ şi Ioana o aşteaptă cu mare nerăbdare. „Vaaaai, ce aţi mai crescut!” exclamă bunica. „Şi Ioana, ce frumoasă eşti! Ionuţ dragule, tu tot slab şi vai de capul tău! Nimeni nu‑ţi dă de mâncare aici?” Ionuţ deja nu o mai aude, desface cadouri şi zâmbeşte fericit. Ora mesei. Ioana curăţă farfuria, mai cere o porţie spre satisfacţia Ninei. Ionuţ mănâncă încet, mestecă bine şi după un timp pune jos furculiţa. „Gata? Asta a fost tot?” întreabă uimită bunica Nina. Mama începe să râdă, „Ionuţ ştie când e sătul şi mănâncă exact atât cât are nevoie.” explică ea, dar bunica Nina nu pare convinsă. „Hai, mai ia o lingură, pentru mine! Şi‑ţi mai dau o maşinuţă!”. Ionuţ o priveşte mirat. E sătul, dar… o maşinuţă nouă?…”

Ce credeţi că a urmat? Vă las pe voi să răspundeţi la întrebare. Sunt sigură că ştiţi deja răspunsul.😉

Asa că, dacă vă plac poveştile, dacă aveţi probleme în familie cu micii mâncăcioşi, sau din contra mici mofturoşi sau cu bunici care cred că stiu tot😉 citiţi-le o poveste din cartea Alexandrei😉

Cartea “Povestiri pentru micutii pofticiosi” a apărut la Editura Brumar, este foarte frumos şi sugestiv ilustrata cu ajutorul desenelor făcute de Dan Purice, costă doar 28 lei şi poate fi comandată de pe site-ul librăriei Cărtureşti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s