Pelerinul rus

pelerinul rusAcum ceva timp în urma am găsit cartea “Pelerinul rus” în ofertă la o librărie on-line. Auzisem că este deosebită şi că merită citită de către orice creştin. Şi a fost potrivită să o citesc în postul Paştelui şi să public recenzia acum, în a doua zi de Paşti.

M-a mirat faptul că nu are trecut nici un autor. Apărută la Editura Sofia, Bucureşti, în 1998, şi tradusă din limba rusă de către Arhimandritul Paulin Lecca, cartea este varianta în limba română a originalului de la Svesto-Troiţko-Serghievici Lavri. Am căutat pe internet date şi se pare că autorul este Arsenii Troepolsky (potrivit unor cercetători ruşi şi basarabeni).

Mărturisirile sincere către duhovnicul său ale unui pelerin rus cu privire la rugăciunea lui Iisus este titlul complet al cărţii care a fost scrisă începând cu 1859. Sunt de fapt mai multe povestioare despre oameni, viaţă, credinţă, mântuire, Dumnezeu. Deşi pare a fi o carte simplă după stil, este în realitate de o mare profunzime şi complexitate. La fiecare citire şi recitire ajungi să descoperi sensuri şi înţelesuri care până atunci ţi-au scăpat.

Pelerinul care străbate Rusia în lung şi lat caută să înţeleagă ceea ce înseamnă pentru un creştin rugăciunea neîncetată. Între pelerin şi duhovnicii întâlniţi în calea lui au loc adevărate dispute filosofice . Ies la iveală adevăruri esenţiale care rămân veşnice, indiferent de veacul în care au fost enunţate.

Totul gravitează în jurul celei mai simple şi profunde rugăciuni pe care orice credincios ar trebui să o ştie şi să o repete în fiecare zi ori de câte ori poate. Se numeşte Rugăciunea lui Iisus sau Rugăciunea Inimii şi are câteva cuvinte:

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”.

A fost o vreme când pelerinii străbăteau pe jos mii de kilometri. Nu aveau în traistă decât una sau două cărţi. Trăiau din ceea ce primeau de la oamenii miloşi pe care îi întâlneau în cale. O pâine le ajungea o săptămână. Ajungeau la mănăstiri şi se spovedeau, apoi plecau mai departe. Nu erau călugări. Prin satele în care poposeau erau înconjuraţi de localnici care doreau să afle ce mai e prin lume.

Mi-am pus şi eu problema utilităţii lor sociale, eu care gândesc din perspectiva acestui secol. Şi am ajuns la concluzia că aveau un rol important în propagarea credinţei creştine. Apoi chiar acel pelerin rătăcitor mi-a confirmat care era rolul lor. Având un handicap, el nu mai putea să muncească. Dar îşi folosea harul ca să ajute oamenii. Prin cuvintele sale şi mai apoi prin scrierile sale. Deoarece pentru un bun creştin nu contează doar propria mântuire, ci mai ales ajutorul pe care, într-un mod sau altul, îl poate acorda semenilor.

O „mică” carte mare, aşa cum scrie şi pe ultima copertă! E carte care merită să fie citită de fiecare dintre noi.

Hristos a inviat!

4 thoughts on “Pelerinul rus

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s