Când dorinţa de a mânca sănătos devine o boală

mananca_sanatosTe-ai întrebat vreodată dacă dorinţa de a mânca sănătos poate să se întoarcă împotriva ta? Dacă poţi să controlezi tot ce mănânci şi să elimini din alimentaţia zilnică tot ceea ce ţi se pare că îţi dăunează, fără ca în final să îţi faci rău? Oare cât bine îţi face să te agăţi de ideea unei diete sănătoase doar din teama de a nu te îmbolnăvi de boli grave şi implicit din teama de moarte?

Uneori, din această dorinţă, legitimă la urma urmei, mulţi dintre noi ajungem să evităm anumite alimente considerate “rele” şi făcute responsabile pentru bolile noastre. Evităm cu desăvârşire să mâncăm grăsimi, excludem din dietă carnea, nu mai consumăm deloc zahăr şi renuntăm tot din aceleaşi motive la cafeaua de dimineaţă sau chiar, pentru că o anumită dietă ne-o cere, excludem fructele şi legumele din meniul nostru zilnic. Evităm cu desăvârşire produsele care conţin aditivi alimentari şi alte ingrediente, pe care le considerăm din varii motive a fi nesănătoase pentru a ajunge în final să devenim obsedaţi de ideea de a mânca sănătos.

Dorinţa aceasta, de a consuma doar alimente despre care gândim că sunt sănătoase, devenită obsesie, ajunge să ne facă mai mult rău decât bine şi preocuparea pentru a mânca ceea ce noi credem că este sănătos poate duce la tulburări de comportament alimentar.

Ortorexia nervoasă, sau pe scurt ortorexia, este una din bolile omului modern despre care din păcate se vorbeşte puţin. Deşi încă nerecunoscută oficial de către sistemul medical, alături de anorexie şi bulimie, ea face parte din categoria tulburărilor de comportament alimentar şi este definită prin preocuparea obsesivă de a evita alimentele considerate, sau mai bine spus percepute a fi nesănătoase.

Denumirea de ortorexie derivă din grecescul “ortho”care înseamnă “drept” şi “orexie” care înseamnă “apetit” sau în traducere liberă am putea spune “dieta corectă”. Termenul a fost introdus pentru prima dată,  în anul 1997, de către medicul Steven Bratman care a afirmat că, în cazuri rare, această dorinţă de a mânca sănătos poate să se transforme într-o fixaţie şi poate apoi să ducă la subnutriţie si chiar moartea persoanei respective.

Însă chiar şi în cazuri mai puţin severe, încercarea de a urma o dietă care la urma urmei nu ne furnizează toate elementele nutritive necesare organismului, duce la scăderea încrederii în sine şi cei “atinşi” de boala aceasta ajung să se învinovăţească mai degrabă pe ei înşişi pentru stările de foame sau diferitele pofte pentru alimentele “interzise”, decât să înţeleagă că ceea care le face rău este de fapt dieta abordată.

Cei ce suferă de ortorexie au preferinţe specifice faţă de anumite alimente pe care le consumă sau le evită, faţă de asocierile dintre diferite alimente, folosesc la extrem probioticele şi remediile naturale, au o preocupare excesivă faţă de modalităţile de preparare a hranei, faţă de curăţenie şi igiena ustensilelor folosite, îşi planifică cu regularitate viitoarele mese şi urmează cu stricteţe regulile dietei pe care o urmează şi se simt vinovaţi când nu le pot respecta, etc

Chiar dacă ortorexia nu este recunoscută oficial de către APA (The American Psychiatric Association) şi încă se ştie puţin despre ea, aceasta include elemente aparţinând altor tulburări de comportament alimentar, cum ar fi anorexia şi tulburările compulsiv obsesive, care pot deveni probleme serioase şi care netratate pot duce, după părerea experţilor, la subnutriţie, anorexie şi chiar anxietate.

Ca să înţelegeţi mai bine, să facem o singură comparaţie: în timp ce un anorexic are ca ţel dorinţa de a slăbi, un ortorexic nu îşi doreşte să slăbească, dar vrea să se simtă pur, sănătos şi având cu o dietă cât mai aproape de natural, care de multe ori poartă etichete ca “bio”, eco”, etc.

Pentru a diagnostica această boală a fost pus la punct un chestionar asemănător celor destinate descoperirii celorlalte boli care fac parte din această categorie. Iniţial Bratman a propus un test format din doar două întrebari, însă mai târziu s-a ajuns la un număr de 10 întrebări care pot să indice dacă eşti o persoană ortorexică.

Iată mai jos această serie de întrebări, la care poţi să răspunzi pentru a îţi da seama cât de bine îţi face preocuparea faţă de o dietă sănătoasă:

  1. îţi pasă mai mult de valoare nutriţională a ceea ce mănânci decât de plăcerea pe care o ai atunci când mănânci ceva?
  2. petreci mai mult de trei ore pe zi gândindu-te la regimul tău alimentar, care înseamnă a mânca sănătos?
  3. îţi planifici mesele pentru zilele următoare?
  4. calitatea vieţii tale a scăzut în timp ce calitatea dietei a crescut?
  5. ai devenit mai strict cu tine însuţi?
  6. când te gândeşti că tu mănânci sănătos îţi creşte stima de sine? Îi priveşti pe ceilalţi care nu au acelaşi regim “sănătos” ca al tău, cu un aer superior?
  7. eviţi alimentele pe care altă dată le consumai în favoarea celor pe care acum le consideri a fi mai  “sănătoase”?
  8. regimul tău alimentar îţi creează probleme atunci când eşti în altă parte decât acasă, ceea ce te face să te distanţezi de prieteni şi familie?
  9. te simţi vinovat în cazul în care nu poţi ţine regimul propus?
  10. atunci când mănănci sănătos te şi simţi împăcat cu tine însuţi pentru că faci acest lucru şi ai sentimentul că poţi controla ceea ce mănânci?

Dacă ai răspuns pozitiv la două dintre aceste întrebari e posibil să ai o uşoară inclinaţie către ortorexie. Dacă ai răspuns pozitiv la patru dintre ele ai nevoie să te relaxezi mai mult când vine vorba de mâncare, iar dacă ai dat răspunsuri pozitive la toate întrebările… ei bine, ai devenit obsedat de a mânca sănătos şi este timpul să începi să iei măsuri.

A mânca sănătos este o noţiune relativă şi înainte de a fi preocupat de a pune pe masa ta doar ceea ce crezi că este sănătos a fi consumat ar fi mai bine să începi prin a reînvăţa să îţi asculţi corpul, să îţi înţelegi metabolismul, să nu te mai consideri vinovat atunci când consumi ceva ce nu este trecut pe lista alimentelor sănătoase şi nu în ultimul rând să ai o dietă echilibrată.

Şi nu uita să te bucuri de viaţă!😉

ce am citit:
lectura 1, lectura 2

20 thoughts on “Când dorinţa de a mânca sănătos devine o boală

  1. Articolul e bine scris, deși nu-i prima dată când citesc despre acest subiect pe-un blog, însă mi se pare puțin extrem. Faptul că foarte mulți oameni (printre care și eu) cumpără ȘI alimente bio (NU EXCLUSIV), asta înseamnă că toți sunt bolnavi? Hai să fim serioși.
    “un ortorexic nu îşi doreşte să slăbească, dar vrea să se simtă pur, sănătos şi având cu o dietă cât mai aproape de natural, care de multe ori poartă etichete ca “bio”, eco”, etc”

    De mâine o să cumpăr pui hormonizat și ouă din baterii. Și o să îndop copilul de nici 2 ani cu zahăr.🙂 Pentru că da, mă chinui să fac dulciuri pentru el fără zahăr. Însă dacă ciugulește dintr-o plăcintă cu măr de la vecina de la 10 (ca acum câteva zile) nu mă isterizez. Important pt. mine e că nu cere dulciuri în magazin, pt. că nu știe ce-s alea. Acum fiecare cu ideile lui și fiecare își crește cum vrea pruncii, n-am dat niciodată sfaturi la mine pe blog. Nu am calificarea necesară.

    La chestionar am răspuns pozitiv doar la o întrebare:
    “eviţi alimentele pe care altă dată le consumai în favoarea celor pe care acum le consideri a fi mai ”sănătoase”?”

    Referitor la planificarea meselor… mama a crescut 3 copii bine merci fără foaie și pix în mână, neplanificând mesele. E drept că stăteam la țară atunci, aveam de toate. Și nu erau alimentele ca acum. Dar eu nu mă pot ține de așa ceva, nu mi se potrivește, nu mă stresez.

    Mâncatul sănătos e o noțiune relativă, cum bine zici. Unui vegan, de ex., supa mea de azi (de multe legume pe rasol de vită) i se pare nesănătoasă. Pentru o persoană care ține cine știe ce dietă cu mulți carbohidrați sau fără carbohidrați… plăcinta de dovleac cu făină de mei, pregătită tot azi, iar nu e bună. Așa că… fiecare crede și mănâncă ce vrea.

    Like

    1. Adelina, mie nu mi se pare extrem articolul sau ma rog, parerea medicului respectiv.
      Si eu sunt preocupata de o dieta sanatoasa dar trebuie sa iti spun ca am avut si perioade in care aveam tendinte ortorexice.
      Important este sa ne dam seama la timp incotro ne indreptam, ca sa zic asa si sa nu devenim obsedati de mancatul sanatos.
      Stii, uneori, ne refuzam chiar niste placerei, sau ma rog niste pofte pe care le avem doar in idee ca noi, deh trebuie sa mancam sanatos.
      Daca tu ai raspuns pozitiv doar la o singura intrebare e clar ca nu esti ortorexica.
      Ideea e sa fim echilibrati si nu exagerati in ce priveste mancare sanatoasa si in nici un caz, de acum, daca am citit despre ortorexie sa nu mai incercam sa ne preocupam de a avea un stil de viata sanatos.
      Si inca ceva…daca ai observat, eu nu prea dau sfaturi personale pe blog. Evit sa fc asta si prefer sa arat cititorului unde si ce sa citeasca lasandu-i libertatea de a decide ce e mai bine pentru el😉

      Like

      1. Păi de-aia te și citesc încă. Că nu dai sfaturi.🙂 Și oricum ești mult mai documentată decât diverși care-și dau cu părerea.
        Eu îmi refuz pofte doar când/dacă n-am de ales… Sunt alte priorități….

        Scrisese parcă și Irina (dulce casă) despre această boală. Și am mai citit pe niște site-uri străine… Persoanele acestea sunt foarte, foarte slabe și nici nu conștientizează că au o problemă.

        Like

  2. nu stiam ca aceasta manifestare este de fapt o boala si ca se cheama astfel. din pacate din ce in ce mai multi cad in capcana acestei preocupari exagerate pentru o alimentatie sanatoasa, pentru evitarea bolilor si prin urmare a suferintei. eu personal iti multumesc pentru aceasta postare, pornind de aici voi face cercetari mai multe in acest sens in speranta ca voi putea ajuta pe cineva foarte drag mie sa inteleaga capcana si pericolul in care se afla.

    Like

    1. Cu placere, Vavaly. Ma bucur ca ti-am putut fi de ajutor.
      Pana de curand nici eu nu stiam ca ar putea fi o boala preocupare obsesiva pentru o dieta sanatoasa.
      Intamplator am citit un articol care descria cateva cazuri de genul celor la care probabil te referi si tu si asa amdevenit curioasa sa aflu mai multe.
      Asa s-a nascut si articolul acesta🙂

      Like

  3. eu sunt semivegetariana de multi ani si nu vrei sa stii cati ochi dati peste cap mi-au fost dati sa vad cand maraiam la restaurat. dar nici pe departe nu e o ‘boala’ asta. e o alegere. sigur ca am probleme in alegerea meniului cand calatoresc sau merg in vizite..duh.
    pe de alta parte insa, cand te stii cu probleme medicale in famile – obezitate, tensiune ridicata – e cel mai indicat sa le previi prin alimentatie si viata sanatoasa.
    de planificat , imi planific cam ce as manca cand merg la cumparaturi ca doar merg cu lista. in rest, din ce am luat vad eu ce fac :))

    Like

    1. Cristina, este o linie subtire de demarcatie intre a manca sanatos si a fi obsedat de asta.
      Ideea este ca sa ne dam seama la timp de acest lucru.
      Am mai scris si in alt comentariu, am avut momente, cand, da, recunosc, am fost la limita si puteam deveni ortorexica. Asa ca in momentul in care am auzit de aceasta boala am simtit si nevoia sa scriu despre ea ca sa afle si alti care poate nu au auzit si care ar avea nevoie sa stie😉

      Like

      1. Si eu ma bucur ca ti-a placut🙂
        Da, lumea din jur ar trebui sa fie preocupata nu de ce mananca celelalt ci mai ales de ce mananca el ca sa fie sanatos ar pentru asta ar fi mai bine sa isi asculte propriul corp inainte a condama alegerea altcuiva.
        Daca unuia ii e bine cu legume, altuia ii e bine cu porc si tot asa. Asta nu inseamna ca unul are dreptate si altul nu.
        Echilibrul e secretul unei vietii sanatoase🙂
        Asta cel putin cred eu…

        Like

  4. Si eu sunt preocupata de a manca sanatos, in sensul de a manca gatit in casa cat mai mult, dar nu ma simt cu tendinte ortorexice. Traiesc dupa principiul ca daca esti fff STRESAT sa mananci sanatos, stresul acela ti-ar putea dauna mai mult decat daca ai fi gustat o bucatica de ciocolata sau de slaninuta.🙂

    Problema mea cea mai mare este ca se promoveaza pe internet faptul ca daca vei manca doar bio si vegan, te vei proteja de cancer si de alte boli. Nimic nu te poate proteja de cancer! Intr-adevar, excesul alimentar si mai ales excesul de alimente fara valoarea nutritionala, cu lipsa fructelor si legumelor din dieta, creste riscul anumitor afectiuni. Asta nu inseamna ca extrema cealalta te protejeaza de ele. Pentru multe din bolile existente nici nu se cunoaste complet cauza, deci cu atat mai putin se poate vorbi de “prevenire”.

    Am mai scris asta undeva, nu in ideea de a blama pe cei care aleg sa manace vegan si bio, pt ca au tot dreptul, ci in ideea de a apara faptul ca o dieta ECHILIBRATA si in care sunt incluse in cantitati mici si dulciurile, si grasimile, si alte alimente de “pofta” NU ESTE UNA REA IN SINE: oare isteria alimentelor “nocive” (carne, lactate) nu ar putea fi fundamentata de marele companii care vand alimente bio si care creaza frica de boala, pt ca mai apoi sa vanda solutia la preturi foarte mari? Pt ca sa nu uitam, alimentele bio au preturi f mari, si care nu intotdeauna justifica acea idee ca in productia bio se pierd multe alimente, pt ca nu sunt stropite, etc. Repet, nu cred ca e ceva rau cu alimentele bio, dar cred ca este ceva rau in faptul ca aceste companii te fac sa iti fie frica pentru viata ta, sa cazi in disperare, sa te temi la orice pas si sa adopti un stil de viata extremist. Pana la urma toti ne vom atinge un sfarsit, si mai degraba m-as increde in Dumnezeu ca va avea grija de noi decat intr-o firma care imi vinde cea mai pura rosie la cel mai mare pret.

    Like

    1. 🙂 Exact. Ai punctat foarte bine ceea ce eu nu am mai scris in articol pentru ca am vrut sa mentin un ton cat mai neutru.
      Daca e sa ma intrebi insa ce cred despre alimentele bio..ei bine…oricat am incerca sa mancam bio, cred ca intr-un fel asta e doar un vis frumos. Nu cred ca exista alimente bio in adevaratul sens al cuvantului pentru ca poluarea este foarte mare si…cam peste tot. In plus multi speculeaza aceasta dorinta a noastra si folosesc abuziv aceste termene de bio, eco, etc
      Ca sa nu mai vorbim de faptul ca boala nu vine doar dintr-o alimentatie gresita ci si dintr-o, hai sa ii zicem pe scurt, atitudine gresita fata de viata.😉
      Sa nu uitam ca putea gandurilor noastre nu este de neglijat🙂

      Like

  5. Foarte bine că ai abordat acest subiect! Am auzit de afecţiunea asta şi nu credeam că există într-adevăr, dar am văzut pe Facebook pe diverse grupuri postări şi comentarii din categoria asta… e trist că preocuparea pentru un lucru benefic ca mâncarea sănătoasă se poate transforma într-o obsesie nocivă (pleonasm, probabil, dar am vrut să subliniez).
    Întrebarea nr. 7 nu prea o înţeleg. Încerc să evit fast food-ul şi supele semi-preparate, pe care în trecut le consumam într-o veselie, dar nu văd de ce ar fi asta rău 😀

    Like

    1. 🙂 Probabil se refera la faptul ca daca o data nu ai posibilitatea sa mananci hrana considerata de tine sanatoasa si este ceva de care iti e pofta nu eviti sa mananci.
      Adica…eu acum iti zic din proprie experienta ca desi nu sunt adepta consumului de grasimi vedetale… din pacate nu ma pot abtine sa nu consum cand simt nevoia… ciocolata. Mda e marea mea slabiciune si desi nu e ok nu pot (vreau) sa renunt la ea😉

      Like

      1. Da, e buna doar ca nu imi permit din aia bio si asta obisnuita nu cred eu ca e doar unt de cacao si cacao.Cred ca mai pun si ceva grasimi vegetale si oricum si zahar.
        Sau uneori imi e pofta de o … gogoasa… prajita in ulei care nu e nicicum sanatoasa😉
        Si totusi mai mananc🙂
        Dar …ideea e sa nu exageram pentru ca asa devenim obsedati.

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s