Reţete de post şi sărbători creştine

Retete-de-post-si-sarbatori-crestine-Editia-a-IV-aCartea despre care vreau să vă vorbesc astăzi pe scurt, “Reţete de post şi sărbători creştine” scrisă de Maria Cristea Şoimu poate fi privită ca un îndemn pe care autoarea ni-l adresează pentru a păstra tradiţia culinară creştină a poporului nostru.

În afară de o multitudine de reţete potrivite perioadelor în care conform tradiţiei creştine se ţine post, precum şi celor specifice marilor sărbători creştine, cartea mai cuprinde şi texte biblice specifice perioadelor respective.

Din introducerea cărţii aflăm că primul document culinar care ne-a rămas din trecut este un caiet-manuscris de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu care prezină însă mai mult o bucătărie de protocol cu multe reţete împumutate din alte culturi gastronomice. Aceleaşi influenţe le găsim şi în cartea de bucate publicată ani mai tarziu, în secolul 19 de către alţi doi boieri cunoscuţi aii acelor vremuri, Constantim Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu din care putem afla doar cum se mânca la marile curţi boiereşti dar nu şi despre felul în care marea parte a populaţiei.

Astfel, autoarea, sesizand această lipsă îşi propune, alcătuind această carte cu reţete să surprindă specificul protocolului culinar popular referitor la marile evenimente ale vieţii.

” V-aţi întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă femeile în vârstă ar uita cum se fac: coliva, măcinicii, colacul, prescura sau pasca? Dar dacă toţi ar uita să pregătească porcul, oare Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou ar mai avea atâta farmec? De ce aşteptăm Paştele  cu nerăbdare şi cinstim jertfa lui Iisus Hristos, Cel care a venit pe lume să ne înveţe preţul vieţii.”

În capitolele de la începutul cărţii, autoarea ne da câteva informaţii generale despre hrana omului despre ce ar trebui să conţină, ce alimente nu au valoare nutritivă sau care sunt cele cu valoare nutritivă mică incluzând un tabel care indică valoare caloriilor diferitelor alimente. Mai aflăm de asemenea câteva trucuri folosite de marii bucătari, printre care şi cum se face ketchup-ul, sucul pentru friptură, oţetul parfumat, cum se asezoneazo salata, cum să încercăm dacă ouăle sunt sau nu proaspete etc.

Simboluri creştine în bucătăria românească” este un alt capitol al cărţii din care putem afla despre ce este tradiţional să se pregătească pentru diferitele evenimente ale vieţii privite din perspectivă creştină şi ce semnificaţie au aceste preparate. Şi fiindcă suntem în Săptămâna Patimilor  e interesant de reţinut faptul că mielul, preparat tradiţional specific mesei de Paşte este pomenit în Sfânta Scriptură ca fiind un animal de sacrificiu, evreii aducând în trecut ca ofrande Domnului înainte de Paşti primii miei născuţi în turmele lor. De reţinut este şi faptul că efectul cărnii gelatinoase de miel, un pic indigestă se poate anihila prin adaosul unor ierburi aromatice amare sau acrişoare cum sunt măcrişul, ştevia, leuşteanul, spanacul sau mărarul.

Capitolele din carte dedicate reţetelor sunt grupate în funcţie de specificul lor. Găsim astfel reţete specifice pentru “lăsatul de sec”, reţete de post grupate în diferite categorii (borşuri, ciorbe, supe, mâncăruri scăzute, salate, dulciuri de post, plăcinte), reţete pentru zilele de post cu dezlegare la peşte.

O atenţie deosebită este dată, atât din punct de vedere culinar cât şi spiritual, postului Paştelui care este rânduit, cum ne spunea autoarea, “pentru curăţirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie şi îmărtăşirea cu Sfintele Taine”.

În acest capitol găsim reţete şi sugestii de meniuri pentru zilele de 9 martie, când este sărbătoarea celor 40 de mucenici din Sevastia, 25 martie când este Bunavestire, pentru duminica Floriilor, pentru Săptămâna Patimilor şi bineînţeles pentru masa de Paşte. Capitolele respective sunt însoţite şi de pasaje din biblie sau de explicaţii ale semnificaţiei religioase ale acestor sărbători.

Printre sugestiile pentru masa de Paşte se numără cele referitoare la preparatele din miel(friptură de miel glasată friptură de miel învelită, carne de miel cu tarhon, cu spanac sau cu ştevie, borş din cap de miel, drob de miel etc) precum şi cele ale dulciurilor tradiţionale: cozonac moldovenesc, pască cu brânză de vaci, pască cu ciocolată sau cu smantână.

Ultimul capitol este dedicat sărbătorii Crăciunului şi putem afla informaţii despre istoricul acestei sărbători, despre obiceiuri şi tradiţii de Crăciun precum şi reţetele specifice acestei sărbători: preparatele din carne de porc, preparate din carne de pasăre, reţeta tradiţionalelor sărmăluţte în foi de varză sau de vită de vie precum şi reţete tradiţionale de dulciuri: scutecele lui Cristos, buturuga, cozonac, plăcinte etc.

Cartea surprinde foarte frumos specificul culinar românesc. Singurul lucru care mie personal nu mi-a plăcut a fost faptul că în reţete (de dulciuri mai ales) se indică foarte mult folosirea margarinei despre care în ultimul timp se ştie că este un aliment dăunător sănătăţii şi care, ca şi aliment în nici un caz nu este tradiţional ea apărând destul de recent în alimentaţie.

Poate vă mai amintiţi că acum ceva timp chiar v-am vorbit despre cum o strategie de marketing a reuşit să schimbe obiceiurile alimentare ale unei întregi lumi propunând înlocuirea unturii cu grăsimile hidrogenate. Margarina poate fi înlocuită cu unt însă preparatele nu vor mai fi de post aşa că în acele perioade mai bine nu mâncăm dulciuri preparate în acest mod şi le înlocuim cu fructe, de exemplu.

Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi, dă un like&share ca să afle şi ei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s