Si totusi, de ce te ingrasi?

de ce te ingrasi

Multe dintre cartile aparute la noi in tara care abordeaza subiecte despre nutritie, fie ca sunt scrise de autori romani sau straini, ne vorbesc despre aceasta doar dintr-o singura perspectiva, cea “oficiala”. Din fericire mai sunt si exceptii, putine la numar din pacate, care ies din acest tipar, cartea autorului american Gary Taubes, “De ce te ingrasi?” fiind una dintre ele.

Cum inca nu am reusit sa o termin de citit iar sotul meu a fost mai rapid decat mine l-am rugat pe el sa va vorbeasca despre carte si despre impactul pe care informatiile citite le-a avut asupra propriei persoane.

“Cu ceva vreme in urma am aflat ca am hipertensiune arteriala esentiala, colesterolul si trigliceridele crescute si ca sunt supraponderal. Toată viata am fost un slabanog, nu am avut probleme de sanatate de nici un fel, puteam sa mananc orice fara restrictii si dintr-odata…  Nu, nu se poate… Cum? Eu? Cred ca de fapt nu sunt singurul, toţi trecem prin asa ceva in aceasta viata, dar acest fapt nu ma incalzeste cu nimic.

Ştim din „folclor” ca e… varsta, metabolismul cica… „incetineste”, ceva kilograme in plus e normal sa se adune, ca deh,… asa ii stă bine unui bărbat (sau unei femei) care, vorba aia… „se implineste”… Sfaturile medicilor au fost cele stiute de toată lumea. Tratament pe viata si dieta. Fara grasimi animale, fara carne de porc, fara cafea, fara… multe altele. Sau în orice caz, multe restrictii la majoritatea alimentelor care ne plac. Daca acesta este pretul, eu sunt dispus sa il platesc. Stiu ca pentru altii este mult mai greu, dar eu ma pot abtine. Dar intrebarea care ma framanta este de ce? De ce metabolismul meu s-a dereglat si am ajuns sa am sindrom metabolic? De ce am inceput sa ma ingras usor si sa dau jos foarte greu kilogramele in plus? Si pentru a putea intelege mai bine de ce mi se intampla asta am inceput sa citesc, sa ma informez…

Norocul meu a fost că am aflat de la soţia mea despre cartea unui autor american, Gary Taubes,  intitulată „De ce te îngraşi?”, carte care m-a facut sa inteleg de ce am ajuns sa am sindrom metabolic si ce as putea sa fac pentru a remedia această problemă de sanatate.

Cine e Gary Taubes?

Gary Taubes s-a nascut in 1956 la Rochester, New York, a studiat fizica aplicata la Universitatea Harvard si apoi ingineria aerospatiala la Universitatea Stanford. A urmat un master in jurnalism la Universitatea Columbia si s-a alaturat echipei de la Discover magazine. In ultimii ani s-a concentrat pe studii de medicina si nutritie si a scris mai multe carti, fiind rasplatit de trei ori cu Premiul The Science in Society acordat de National Association of Science Writers. In 2007 a scris Good Calories, Bad Calories (Calorii bune, calorii rele), o carte care a starnit un interes imens, mai ales ca a fost foarte bine documentata. Tocmai din cauza caracterului stiintific al lucrarii, aceasta este greu de citit de catre publicul larg. De aceea, Taubes revine in 2011 cu o variantă „prescurtata-accesibila” a lucrarii amintite, carte tradusa si in limba romana cu titlul De ce te ingrasi si aparuta la editura Lifestyle Publishing, Bucureşti, 2011.

Nu doar caloriile ne ingrasa

Exista multe teorii privind procesele biochimice specifice nutritiei celulare. Ma gandeam ca acesta este un domeniu ce apartine stiintelor exacte… si chiar asa si este. Numai ca abia in ultimii ani au inceput sa fie elucidate mecanismele subtile ale proceselor biochimice.

Din cartea lui Gary Taubes am aflat ca multe din noile teorii nu sunt de fapt noi, ci provin chiar de pe la 1800 si 1900, dar au fost mai apoi in mod surprinzător abandonate. Studii foarte serioase se facusera in acele vremuri in Franta, Anglia, Germania, Statele Unite. Dupa al doilea razboi mondial insa a aparut teoria echilibrului caloric si aceasta a fost atat de popularizata incat altceva nu a mai contat. Daca mananci mai multe calorii decat „arzi” te ingrasi. Daca reduci numarul caloriilor, slabesti… Ar fi fost prea simplu. Cei care au urmat cure de slabire stiu ce inseamna asta. Si mai ales cei care s-au chinuit sa reduca din kilogramele in plus, stiu ca dupa ce curele esueaza, kilogramele se depun la loc mai multe si in mod accelerat si apoi sunt si mai greu de dat jos.

Carbohidratii si perturbarea echilibrului nutritional

Cauzele cresterii in greutate sunt multiple si a ne opri doar la una ar insemna ignoranta. Dar ceea ce ne atrage atentia in cartea despre care discutăm este ideea importantei majore a carbohidratilor in perturbarea echilibrului nutritional. Argumentele sunt toate foarte solide, acoperite de numeroase studii stiintifice si observatii. Carbohidratii sunt substante organice complexe alcatuite din zaharuri simple. Exista monozaharide (glucoza, fructoza), dizaharide (zaharoza, maltoza, lactoza) si polizaharide (amidonul, celuloza). Dintre toate zaharurile, celuloza nu se digeră in corpul uman fiind o fibra insolubila.

Glucoza este substanta de baza in metabolismul celular fiind cea care este „arsa” oferind energie celulei. Fructoza se metabolizeaza diferit in ficat si se transforma in grasimi… de rezerva (care deci se depun). Amidonul este baza alimentatiei umanitatii deoarece este prezent in cereale si cartofi, printre altele; in orice tara din lume acesta se consuma in mari cantitati. Amidonul, prin hidroliza si digestie, devine glucoza… care da energie (daca este nevoie), sau se transforma in grasimi de rezerva… Celelalte, devin (cred ca deja stiti raspunsul)… grasimi de rezerva…Si inca ceva ce au descoperit biochimistii. Hormonul principal responsabil de metabolismul complex al carbohidratilor este insulina, secretata de pancreas. Daca in sange se detecteaza prea multa glucoza, se va secreta si mai multă insulina, care determină trecerea glucozei in celule, cu mari sanse de transformare in grasimi, ca de ars… cum suntem cam sedentari…

Iata deci, pe scurt cum de fapt carbohidratii devin responsabili pentru cresterea in greutate si pentru aparitia unor boli metabolice.

Grasimile nu sunt chiar atat de rele

O alta idee aparuta in ultimii ani şi pe despre care autorul ne vorbeşte în carte este aceea ca grasimile nu sunt chiar atat de rele. Sunt chiar vitale pentru o bună dezvoltare si o bună sanatate. Sunt materia de baza din creier. Multe dintre ele se transforma in HDL (colesterol bun) in detrimentul LDL (colesterol rau). Untura de porc si untul ar trebui sa isi recapete locul binemeritat de alimente valoroase. Pe mine personal, acest fapt m-a bucurat, pentru ca imi place sa savurez din cand in cand cate o fripturica suculentă de porc, potrivit binecunoscutului principiu popular, ca dintre toate legumele cea mai bună este… carnea si dintre toate pasarile, cea mai buna carne o are… porcul…😉

Dar si in cazul acesta, nu trebuie sa cadem in cealalta extrema, deoarece consumand grasimi in exces, vom suprasolicita ficatul sau chiar vom face o hemoragie digestiva. Deci, masura in toate!

Totusi, ce solutii avem?

Ce este de facut? La zaharuri nu se poate renunta, deoarece corpul nostru, celulele noastre, creierul nostru au nevoie de ele. Dar putem reduce cantitatea, sau proportia lor în dieta zilnica. Populatiile sarace consumă 90% din hrană sub formă de amidon (din grau, orez, cartofi) si se ingrasa. Populatiile bogate consuma dulciuri in exces si se ingrasa.

Care e atunci solutia? Pur si simplu modificarea balantei, adica a procentului pe care fiecare aliment il ocupa in dieta. In loc de 80-90% carbohidrati, sa consumam doar 50%, sau chiar 40%. Restul? 20-30% grasimi bune si restul, proteine pana la 100%. Iar in ceea ce priveste carbohidratii, balanta mai poate fi modificata si in privinta calitatii acestora. In loc de faina alba, mai bine din cea integrala. In loc de trei felii de paine alba, mai bine două de paine neagra. E mai putin amidon in cea neagra si inca ceva important, mai sunt si fibre care fac ca digestia amidonului sa fie mai lenta. Astfel nu creste brusc procentul de glucoză din sange si nici secretia de insulina.

Vreau o friptură suculentă de porc? Foarte bine, dar nu pun alaturi cartofi sau orez, ci cateva legume fierte, sau castraveti, sau salata de varza (proaspata sau acra, murata). Si cu cat mai putina paine, sau deloc… Imi este pofta de cartofi prăjiti? E voie, desigur… Deja au ei mult amidon, asa că… fara paine. Imi este poftă de… pâine? Adica de un corn umplut cu ceva, proaspat scos din cuptor? Si care miroase de la o posta a ceva la care nu se poate rezista? Desigur, am voie, dar numai in cursul diminetii, nu ca desert dupa o masa copioasa. Si o prajiturica am voie. Din cand in cand… Si nici la o felie de tort nu trebuie sa renunt. Trebuie dar sa tin cont de caloriile si carbohidratii pe care le consum!

Asta este solutia pe care ne-o da Gary Taubes care citeaza in cartea lui studii care au aratat ca 20 de calorii in plus timp de 25 de ani dau 25 de kilograme in plus, adică… obezitate! Dar cat reprezinta 20 de calorii fata de cele 2000 pe care le consumam, in medie, zilnic? Doar 1% dar asta poate face diferenta!”

Cartea lui Gary Taubes, “De ce te ingrasi?” o puteti comanda de pe net, de la marile librarii online, unde de multe ori o gasiti la pret redus.

5 thoughts on “Si totusi, de ce te ingrasi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s